intrebari-raspunsuri

Criza din Algeria: Viata privata a mortii si cenzura informatiei publice

by author page

0 comments Despre meserie

Atunci cand s-a produs atacul de la rafinaria din Algeria, exista posibilitatea ca un roman sa se fi aflat printre afectati, insa mai multe zile la rand am vazut ca toate informatiile publice si stirile erau doar despre cetateni de alte nationalitati. Am avut convingerea ca daca ar fi fost un roman implicat s-ar fi aflat deja. De aceea, recent, cand un ziar din Romania publica o stire, pe surse, ca ar fi si un roman in rafinaria atacata de teroristi, putea fi o stire fabricata.

Aflam insa acum, dupa deznodamantul crizei din Algeria, ca MAE ar fi stiut tot timpul de cei 5 romani captivi in mainile teroristilor. ?In ce mod ar fi fost periclitata actiunea de salvare, daca a existat vreuna, in cazul in care presa ar fi avut minimul de informatii care puteau fi publicate? Si de ce se impamanteneste din ce in ce mai tare convingerea ca presa este un animal salbatic, vesnic infometat doar de senzationalim si atras doar de durerea sau mizeria intima?

La conferinta de presa de astazi, premierul Victor Ponta, impreuna cu ministrul de Externe, Titus Corlatean, au facut declaratii in fata presei cu privire la acest tragic incident produs la In Amenas. Premierul si ministrul i-au laudat pe cei care au activat in celula de criza atat in Romania, cat si in Algeria si au avut o grija evidenta, usor exagerata, pentru protejarea sentimentelor familiei indoliate. Premierul Victor Ponta a spus ca nu ar fi vrut ca familia sa afle din presa despre moartea romanului inainte sa fie instiintata de MAE. Corlatean chiar a zis ca dupa conferinta vrea sa aiba o discutie cu jurnalistii ca pe viitor astfel de situatii sa fie tratate „altfel”, pentru a proteja familiile afectate.

Bineinteles ca dupa spectacolele media Madalina Manole, Sergiu Nicolaescu si altii, presa din Romania si-a castigat faima de consumator de inmormantari care, efectiv calca peste cadavre ca sa aduca rating si vizitatori pe web. Nu se poate generaliza si nici nu ar trebui sa se generalizeze. Cred ca trebuie respectata intotdeauna viata privata, atata timp cat aceasta nu afecteaza interesul public al celorlalti cetateni. In nici un caz, insa, ?nu trebuie folosita obsesia pentru discretie ca scuza pentru a cenzura informatia de interes public.

Nu stiu daca stigmatizarea presei ca fiind o masa necontrolata de reporteri agresivi, lipsiti de scrupule este o tehnica de manipulare sau o dovada de imaturitate de ambele parti ale microfonului, insa, dreptul la informatie publica este la fel de sacru ca si cel la o viata privata. Mai mult, de aceasta data, cand actiunea de la In Amenas a autoritatilor algeriene lasa foarte mult de dorit in ceea ce priveste grija pentru ostatici, guvernul roman a iesit la tribuna cu alta tema fabricata, si anume compasiunea fata de familia indoliata si grija excesiva ca totul sa fie ingropat cat mai repede. In cazul de fata, tocmai oficialii sunt cei care dau un spectacol funebru.

Mi se pare de-a dreptul antidemocratic, fata de presa si fata de public, faptul ca atunci cand oficialii statului apar la o conferinta de presa uita ca vorbesc pentru si in fata opiniei publice. De multe ori au o relatie de apropiere si de complicitate cu jurnalistii, care la randul lor fac greseala de a cadea in plasa birourilor de presa, a caror prima grija este sa-i cumpere pe jurnalisti cu false prietenii, in schimbul unor exclusivitati rasuflate.

S-a impamantenit si convingerea ca jurnalistii, persoanele care pun intrebari in conferintele de presa sunt dependenti doar de informatia confidentiala si suculenta. De multe ori, cei care ies la declaratii au o atitudine oarecum pedagogica fata de jurnalisti, pe care nu-i considera ceea ce ar trebui sa fie: niste cetateni preocupati.

Din cauza spectrului mortii care pluteste mereu deasupra capetelor noastre in astfel de situatii, atat oficialii de la tribuna, dar si jurnalistii, avem tendinta de a ne cenzura singuri, fie ca sa nu ranim sentimentele familiilor afectate, fie ca sa alungam propriile ganduri negre. De asemenea, se impamanteneste ideea ca presa raspunde naravurilor unei audiente, de televiziune de regula, avida doar de lacrimi uscate, de informatii scandaloase si de barfe cu iz de cimitir.

Nu stiu cati oameni vor cu adevarat sa vada transmisii live de la o inmormantare, fie ea si a unei celebritati, dar sunt sigur ca majoritatea romanilor ar vrea sa stie daca Romania este pregatita pentru o situatie critica precum aceasta, sau daca s-au comis greseli in gestionarea crizei din Algeria. Cu siguranta ca familiile afectate ar fi mult mai recunoscatoare presei si guvernului, daca s-ar afla tot adevarul despre ceea ce s-a intamplat in Algeria.


Lasă un răspuns