„N-am io treabă cu politica!”

by author page

0 comments Proaspete

De cele mai multe ori, lipsa de interes sau plictiseala care ne-o produc subiectele serioase sau doar aparent serioase ale politicii ne îndepărtează de actualitatea societăţii în care trăim. Situaţia este cât se poate de normală, pentru că într-o lume cu câteva miliarde de oameni, fiecare măsoară realitatea după propriile nevoi şi de cele mai multe ori acestea exclud participarea socială şi pe ceilalţi.

Unii visează să-şi facă firme, alţii vor să călătorească, unii fac colecţii de timbre şi niciunul nu se preocupă pentru politică. Îi înţeleg perfect. În urmă cu ceva ani nu găseam nimic mai plictisitor şi inutil decât să urmăresc sedinţele Consiliului Local dintr-un oraș din România (era una din sarcinile de redacție…). La un moment dat chiar l-am întrebat pe unul dintre consilierii tineri, dacă nu se plictiseşte după atâtea ore de şedinţă. Răspunsul său a fost însă total opus: Cum să mă plictisesc? Aici se face adevărata administraţie! Şi avea dreptate. Dacă unii visează să călătorească sau să urce pe Himalaya şi în timpul acesta nu-i interesează cine candidează la preşedinţie, pe respectivul consilier nu-l pasiona decât să administreze şi între timp habar nu avea cine fusese ultimul alpinist care a urcat pe Himalaya. Trăim aşadar în lumi individuale, ridicate însă pe aceeaşi fundaţie.

Cu toţii trăim într-o societate în care trebuie să fim de acord asupra paşilor care se fac în continuare, iar românii din Spania au şansa să moştenească acum progresele obţinute de societatea spaniolă, profitând de statutul de cetăţean comunitar, care le conferă dreptul de a vota la alegerile locale.

Deşi interesul românilor a fost neaşteptat de pozitiv până acum, din moment ce sunt înscrişi la vot peste 80 de mii de compatrioţi, totuşi numărul celor care ar putea să voteze este mult mai mare – peste 300 mii.

În această perioadă, mulţi români vor primi acasă o scrisoare din partea Oficiului Electoral, prin care vor fi îndemnaţi să se înscrie în registrul electoral. Este destul de posibil ca foarte mulţi dintre ei să uite să profite de această ocazie şi le vor permite partidelor politice să creadă că românii nu au nevoie de politică, căci ei se descurcă şi fără să fie consultaţi, iar deciziile luate de alţii în numele lor nu-i deranjează. Cei care însă se gândesc la viitor, la copiii lor, la nepoţii lor şi cei care au înţeles că Spania nu mai e demult doar o haltă pasageră în drumul de întoarcere acasă, vor avea luciditatea necesară de a retrimite acea scrisoare semnată pentru ca astfel, autorităţile să ţină cont şi de români atunci când vine vorba de drepturile cetăţenilor care contribuie la bugetele locale.

Orice cetăţean are dreptul să se considere liber de politică, mai ales atunci când ţara în care trăieşte funcţionează, dar atunci când ţara din care vii este într-o criză profundă de moralitate, poate că toţi ar trebui să fim aşi în politică. Şi de ce să nu începem din Spania?

Lasă un răspuns