Jurnalistul român – fraier de meserie

by author page

0 comments Proaspete

Mă apucă râsul/plânsul când mă gândesc că cel mai „tare” guvern de după 90 cu un premier tablagiu și cu o blondă cu tocuri, călare pe locomotiva banilor europeni, sunt ce e mai bun din ţărişoara aia, iar McTaxa este cea mai tare măsură anticriză din lume! Apoi impunerea plăţii asigurărilor prestatorilor de servicii pe baza drepturilor de autor este a doua măsură ca efect anticriză. De la Hong Kong până la Tisa şi de la Madrid în jos, vorba Stelei Popescu, nu s-a mai văzut o aşa atitudine agresivă în faţa unei crize care i-a lăsat fără pantaloni pe toţi mahării lumii, începând cu SUA care trăieşte din bani împrumutaţi de la China, aia comunistă.

Lipsa de viziune, vorba „preferată” a lui Mircea Badea, a cabinetului Boc este înfiorătoare. Mă sperie faptul că unii încă se mai amuză. Vorba lui Murphy: cine râde înseamnă că încă nu şi-a dat seama despre ce e vorba!

Boc şi Băsescu nu au nici o strategie împotriva crizei şi de fapt nici măcar nu şi-au propus asta vreodată. Ceea ce au vrut era să câştige alegerile şi, iată că, datorită celor care au crezut în ei, au câştigat. Cei care nu au fost ciuruiţi să trăiască bine supt Traian Băsescu şi Emil Boc! Asta cred că e urarea cea mai potrivită în 2010.

Problema acum, însă, este că Traian şi cu Emil se comportă de parcă ar fi tot în campanie. Se luptă în continuare cu corupţii şi cu mogulii şi… desigur cu criza. Din păcate, însă, singura măsură anticriză este impozitarea hamburgherului :))

După asta, la două zile a apărut şi măsura anticriză cu impozitarea extra a drepturilor de autor. Ideea nu este rea deloc, însă vine într-un moment în care face un rău ireparabil şi poate că ăsta este şi scopul urzelilor cotroceniste: să decimeze presa mogulilor.

Dincolo de asta, situaţia profesională a meseriei pe care mi-o asum şi eu iată după 10 ani de nevindecare, este foarte precară. Jurnalistul român este un fraier în adevăratul sens al cuvântului şi o spun din proprie experienţă. Intră în branşă cu mintea înflăcărată de idealuri care se vor surpa unul câte unul şi chiar şi aşa acceptă un salariu minim şi un orar flexibil de 24 de ore, care îl condamnă iremediabil la divorţuri ulterioare şi vicii idioate precum ţigarea şi cafeaua fără zahăr şi fără lapte. Jurnalistul român nu este considerat un profesionist nici acum, pentru că el însuşi acceptă încă de la început să renunţe la această demnitate în schimbul unui prestigiu sub care se ascunde foamea şi lipsurile. Cam câte greve sau proteste ale jurnaliştilor aţi văzut în ultimii 20 de ani? Eu le-am văzut în Spania. Când îşi dă seama cum stau lucrurile, oricine iubeşte profesia asta devine prizonierul microbului care îi spune că nu există viaţă dincolo de presă.

Din acest punct de vedere mi se pare că plata prin sistemul drepturilor de autor îi privează pe cei care trăiesc din asta de foarte multe lucruri. Drepturile de autor sunt un sistem de lucru, cum s-ar zice flexibil. Adică cei care sunt plătiţi la bucată sunt un fel de persoane fizice autorizate, un fel de freelanceri independenţi, dar iată că majoritatea sunt redactori, editori, oameni cu normă întreagă. Aşadar, în timp ce patronii de presă economisesc bani plătind câteva milioane pe hârtie şi restul pe drepturi de autor pentru un reporter care stă la dispoziţie full time, jurnalistul este cel care pierde. Desigur, sistemul ticălos nu a apărut ieri, în cazul presei româneşti şi ar trebui să se schimbe pentru a oferi mai multă protecţie socială muncitorilor din mass media, dar momentul ales este fatidic. Dacă se va impune, multe ziare, radiouri sau televiziuni vor scădea nivelul calităţii informaţiei şi îi vor hămăli pe cei 3 speriaţi care vor rămâne angajaţi. În timpul ăsta însă, Traian şi Emil îşi vor freca mâinile de satisfacţie văzând cum dispare şi aşa zisa a Patra Putere. Dincolo de asta şi independent de „strategiile guvernamentale” este de aşteptat totuşi ca presa românească să se aşeze după această criză şi să supravieţuiască doar câteva ziare şi câteva televiziuni puternice aşa cum se întâmplă în ţări, precum Spania. Până atunci, însă, în următoare perioadă în România va fi jale şi isterie şi nu trebuie să fii Nostradamus ca să vezi asta!


Lasă un răspuns